Alex Ilie: „Haideți să redevenim oameni care primesc cu bucurie și uimire cel mai frumos dar al divinității, copilul” / Discurs la Marșul pentru viață 2020 București online

Mulțumesc tare mult de invitație. Sunt deosebit de onorat și mulțumesc pentru lucrul extraordinar pe care îl faceți: lupta pentru viață. Trebuie să recunosc că sunt un pic emoționat și stânjenit de modul în care ne întâlnim. În același timp, cred că sunt foarte-foarte bucuros să împărtășesc puțin din viața mea.

Și poate aș începe cu ceva ce spunea Domnul Iisus: „Cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește”. În 2009, am spus bun venit în viața noastră la doi gemeni de etnie romă. Aveau șapte anișori și erau deja condamnați la a nu avea o familie. În 2011, alți doi copii, de trei și patru ani, au devenit Ilie. În 2019, o fetiță de 15 ani se alătura familiei noastre și în 2020 am început procesul pentru un băiețel de un an, orb cu hidrocefalie, care, până la 11 luni, a avut 25 de operații.

Aud adesea reacții de genul: „Ce familie specială!” Sau: „Cum a fost cu atâtea sacrificii?” Și la toate astea am un singur răspuns: „Nu știu”. Știu un singur lucru: Naty și cu mine ne-am îmbogățit. Avem o viață împlinită, pe care nu o regretăm.

Nu suntem oameni speciali. Suntem doi oameni mai mult decât imperfecți și, dacă ar fi să mă gândesc la ce mesaj aș vrea să se înțeleagă din viața mea, cred că acesta ar fi: „Dacă până și el poate, atunci și noi putem!”

Ultimul băiețel, cel de un an, a fost abandonat în spital de o familie de intelectuali, care au declarat în fața judecătorului: „Nu vom pune stop vieții și jobului pentru un copil”. Și: „Vața noastră nu gravitează în jurul acestui copilaș”. Mi s-a părut extrem de trist.

Pe de altă parte, în România avem peste 50.000 de copii ce nu au cui să spună „Mamă” și „Tată” și cărora noi, toți ceilalți, le răspundem cu același mesaj: „Nu vom pune stop vieții pentru un copilaș. Viața noastră nu gravitează în jurul unui copilaș”.

Oameni buni, frați români, buni creștini, putem mult mai mult decât atât. Viața umană, în orice cadru ar fi, născută sau nenăscută, este un lucru sacru, este ceva nobil, unic, ceva superb, ceva ce-ți taie respirația, ceva atât de firav și gingaș ca flacăra unei lumânări ce pâlpâie.

Ospitalitatea, pe de altă parte, este una din virtuțile creștine caracteristice poporului nostru. Strămoșii noștri au primit în țara noastră oameni străini, i-au invitat în casele lor, i-au pus la masă și au împărțit cu ei puținul ce-l aveau.

Comunismul a încercat să ne transforme în oameni cinici și egoiști.

Covid-19 vrea să ne facă oameni preocupați doar de supraviețuire.

Dar eu sper și cred ca, în interiorul ființei noastre, să putem ca popor să regăsim ospitalitatea.

Pledoaria mea este una simplă: Haideți cu toții să redevenim acei oameni ospitalieri, care primesc cu bucurie și uimire cel mai frumos dar al divinității, copilul. Mulțumesc!

Tags: , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns