Gabriela Iliescu, mărturie la MPV 2021: „Am suferit un AVC în a șaptea săptămână de sarcină. Nu vom uita niciodată cuvintele ginecologului”

Am venit la Marşul pentru viaţă cu gândul de a vă împărtăşi experienţa mea legată de minunea de a primi cel mai frumos dar, şi anume aceea de a aduce pe lume un copil.

Pe scurt, la începutul sarcinii mele, am avut parte de un eveniment neplăcut, în sensul că am suferit un AVC în săptămâna a şaptea. Am trecut printr-o serie de obstacole, însă în acelaşi timp am simţit foarte mult ajutorul divin. În ziua în care mi s-a întâmplat, am sunat salvarea, care m-a dus la cel mai apropiat spital, dar acolo aparatul de rezonanţă magnetică era defect. Am fost dusă la o clinică privată pentru a efectua această analiză, însă medicul radiolog a refuzat să mi-o facă pe motiv că sunt însărcinată. Am făcut până la urmă analiza la un spital bucureştean, unde diagnosticul, din păcate, s-a confirmat.

Am fost internată de urgenţă şi la scurt timp s-a pus problema întreruperii sarcinii pentru a-mi fi salvată viaţa. În acel moment, soţul meu a avut prezenţă de spirit şi i-a solicitat neurologului să fie cerută şi părerea unui ginecolog. Acesta a venit atunci în salon, la patul meu, şi ne-a sfătuit astfel: „Să-l lăsăm pe Dumnezeu să lucreze”, spunând că nu este de părere să se facă întrerupere de sarcină. Mărturisesc că eram atunci foarte confuză, abia fusesem internată şi aveam în continuare dureri mari de cap. Dar soţul meu a fost foarte lucid şi foarte ferm.

Am stat în spital 3 săptămâni. Uneori, nopţile mă rugam la Dumnezeu să pot duce sarcina până la capăt şi apoi stăteam de vorbă cu fetiţa din pântecele meu. Din fericire, sarcina a decurs normal, cu medicaţia necesară, şi am născut la termen.

Privind acum, retrospectiv, îmi dau seama că atunci când am suferit tromboza, pe tot parcursul sarcinii, precum şi la naştere, Dumnezeu m-a purtat pe braţe, întrucât toate s-au legat, trimiţându-mi, la momentul potrivit, oamenii de care aveam mare nevoie. Totodată, am avut norocul de a-l avea alături de mine pe soţul meu atât pe durata spitalizării ocazionate de tromboză (doar noaptea se ducea acasă să doarmă), cât şi pe tot timpul sarcinii. Acest lucru m-a întărit foarte mult. Mă întreb şi acum ce s-ar fi întâmplat dacă el nu era aşa de prompt şi de ferm în momentul în care s-a pus problema avortului. Sau ce s-ar fi întâmplat oare dacă acel medic ginecolog nu ne-ar fi spus acele cuvinte pe care nu le vom uita toată viaţa.

Sunt convinsă că prin gura acelui medic, cât şi prin gura soţului meu a vorbit atunci Dumnezeu. Şi tot El a fost Acela care mi-a trimis oamenii de care am avut atâta nevoie, exact la momentul potrivit.Toate s-au legat în favoarea mea, chiar dacă pe parcurs au fost şi unele obstacole, pe care le-am depăşit cu ajutorul Lui Dumezeu.

Această mărturie a mea aş dori să fie percepută ca o împuternicire, ca o încurajare pentru toate femeile care se află în criză de sarcină şi nu ştiu ce decizie să ia. Ceea ce mi s-a întâmplat mie aş vrea să îi încurajeze şi pe partenerii acestora, care ar trebui să privească lucrurile cu multă seriozitate şi responsabilitate.

În anumite momente, în viaţă, sunt decizii de luat foarte repede, de ordinul minutelor poate, decizii pe care le iei pentru toată viaţa. Şi unii şi alţii ar trebui să se gândească că Dumnezeu este Cel Care a pus acea viaţă în corpul femeii respective şi că venirea pe lume a unui copil este cea mai mare bucurie, este de fapt o binecuvântare cerească. Noi, părinţii trupeşti, nu avem niciun drept să omorâm acea viaţă plăpândă, care abia a înmugurit şi a început să crească şi să prindă contur. De fapt, în acel copil nenăscut se află chipul Lui Dumnezeu.

Marșul pentru viață 2021 online „Uniți pentru viață” a fost organizat de Asociația Studenți pentru viață și Asociația România pentru viață.

Marșul pentru viață este apolitic și neconfesional și nu militează pentru interzicerea avortului.

Foto: Ștefan Dan

Tags: , , , ,

No comments yet.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?