Ioana Picoş: „Adopţia este un act de iubire”

nr 1 picos3

Pe Ioana Picoș o cunoașteți din modeling, film, teatru, muzică, manifestațiile Uniți Salvăm Roșia Montană, campaniile împotriva exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică, evenimente de susținere a persoanelor cu autism și din multe alte campanii umanitare. Iar acum, la 28 de ani, a fost  purtătorul de cuvânt al Marşului pentru viaţă 2014 – „Adopţia, o alegere nobilă” și al Săptămânii pentru viață 2014 și producătorul concertului Live for life, din cadrul marșului.

nr. 2 concert-mpv-2014-WEB (2)

Afișul concertului Live for Life

Rep: Ce v-a determinat să acceptaţi propunerea de a fi purtător de cuvânt al Marşului pentru viaţă 2014 – „Adopţia, o alegere nobilă”?

Ioana Picoş: Au fost mai mulţi factori determinanţi. Mai întâi, mă cunoşteam cu Alexandra Nadane, preşedintele asociaţiei Studenţi pentru viaţă, care mi-a propus să fiu purtător de cuvânt pentru campania „Săptămâna pentru viaţă 2014” şi „Marşul pentru viaţă 2014”, ambele cu tema „Adopţia, o alegere nobilă”.

Sunt actor şi este, cumva, una dintre atribuţiile mele să fac în aşa fel încât un mesaj să ajungă la public. Însă cel mai important motiv pentru care am acceptat este faptul ca eu sunt pro life şi cred că adopţia reprezintă o soluţie extraordinară prin care se împlinesc necesităţile atâtor oameni. Mă refer atât la mamele care nu pot să ofere copilului condiţiile optime pentru a creşte într-o familie, cât şi la părinţii adoptivi care tânjesc, uneori, după iubirea unui copil atâţia şi atâţia ani; dar să nu uităm şi copilul, cel mai important de altfel, care primeşte şansa de a se dezvolta într-o familie sănătoasă.

Adopţia este un act de iubire pe care îl pot face atât cei care nu pot avea copii, cât şi cei care simt să adopte alţi copii, pe lângă copiii lor biologici.

Rep: În general, Marşul pentru viaţă are ca scop protejarea vieţii copiilor nenăscuţi, o temă controversată şi în România, unde avortul la cerere e legal până la 14 săptămâni. Nu vă este teamă că veţi avea de suferit în plan profesional pentru exprimarea publică pro-viaţă?

Ioana Picoş: Faptul că mi-am exprimat opinia în mod deschis şi public este un lucru pe care mi-l asum, cu tot ceea ce înseamnă şi va însemna pe mai departe.

Consider că o fiinţă la o săptămână nu este mai puţin fiinţă decât la două săptămâni. Altfel, copilul ar prinde viaţă direct de la 14 săptămâni. Dar nu este aşa. Este ca şi cum ai spune că un copil de 6 luni e mai puţin copil decât un adolescent, doar fiindcă este mai mic şi nu poate încă să meargă sau să vorbească, prin urmare are mai puţine drepturi decât adolescentul şi poate fi eventual şi ucis dacă vrea unul dintre părinţi sau amândoi, ceea ce este fals.

Este păcat că femeile nu înţeleg că avortul înseamnă, de fapt, lipsirea bărbatului de o responsabilitate firească. Nu îşi fac lor, ca femei, niciun beneficiu. Nu cred să existe vreo femeie care sa rămână însărcinată şi, având tot sprijinul bărbatului cu care a conceput copilul, ea totuşi să aleagă avortul. Femeile ajung în această situaţie din cauza lipsei de responsabilitate, de asumare a bărbatului.

Trebuie să se înţeleagă faptul că sexul duce la conceperea unui copil şi nu poţi să fentezi natura, prin avort, pastile, spermicide fără repercusiuni dintre cele mai grave atât la nivel fizic, cât şi psihic şi spiritual. Toate acestea sunt lucruri împotriva cursului natural şi, ca orice este artificial, are efecte negative asupra femeii. Iei pastile anticoncepţionale şi să îţi dai organismul peste cap, trebuie să iei alte pastile ca să nu reţii apa, alte pastile ca să nu îţi umpli ficatul de toxine. Uitaţi-vă numai pe prospectul anticoncepţionalelor şi veţi vedea la ce se supun femeile fiindcă bărbaţii nu vor să îşi asume responsabilitatea unui copil.

Mai degrabă să învăţăm copiii să trăiască în valori creştine sănătoase, să nu mai promovăm atât de mult sexualitatea, să învăţăm că fiinţa umană este mult mai mult decât instinctul omului de grotă şi că, dacă apare un copil în viaţa ta, e bine să ai încredere că Dumnezeu ţi l-a dat cu un scop bine întemeiat.

Stau şi mă gândesc la faptul că oamenii sunt creaturile de pe această planetă care îşi ucid copiii. Cred că asta spune foarte multe despre nivelul nostru… Din punctul meu de vedere, este un act de laşitate. Este foarte simplu să te gândeşti la avort când tu eşti bine-mersi, viu, născut. Dar dacă mama ta gândea ca tine?

Prin urmare, consider că cei care îmi sunt alături în viaţa personală şi profesională înţeleg asta şi înţeleg importanţa familiei. Iar celor care nu îmi împărtăşesc opiniile le doresc să le fie bine.

Rep: Aţi fost purtător de cuvânt al Marşului, dar şi producătorul şi prezentatorul concertului de susţinere. Cum s-au raportat cei opt artişti la acest eveniment la care au participat pro bono?

10149443_10202856431745169_1445774929_n

Împreună cu Vlad Stoia și Beatrice Vlădan, Live for Life, 2014

Ioana Picoş: Excelent! Vlad Miriţă, Alexandra Uşurelu, Bogdan Vlădău, Anthony Icuagu, Vlad Stoia, Beatrice Vlădan și Caitlyn îmi sunt foarte dragi şi apropiaţi şi ei mă cunosc de suficient de mult timp încât să ştie că, dacă mă implic într-un anumit proiect, acesta este unul serios, care merită. Drept urmare, nu s-a pus nici măcar o secundă problema dacă să participe la eveniment, ci întrebarea lor a fost: „Câte piese vrei să cântăm?”. Iar asta cred eu că spune tot. Să adaug și că Vlad Miriță a adus încă un invitat, solistul Iordache Basalic, de la Opera Națională din București, și că imediat după concert m-a sunat Marius Bălan și mi-a spus ca data viitoare să nu cumva să îl uit!

Rep: A fost prima dumneavoastră implicare publică pe tema adopţiei şi pentru viaţă. Aţi avut momente de îndoială privind justeţea acestor cauze ori momente când v-aţi temut că nu veţi face faţă ?

Ioana Picoş: Nu de îndoială, ci momente în care mă rugam să iasă totul bine. Trebuie să recunosc că m-a luat prin surprindere cantitatea de efort care trebuie depus pentru a face un eveniment, însă atunci când faci lucrurile cu plăcere, cu pasiune, când eşti dedicat, totul se rezolvă şi funcţionează. Şi, bineînţeles, dacă este o cauză nobilă, Dumnezeu îţi ajută cu tot ceea ce ai nevoie. Şi chiar aşa a fost! Nu au fost incidente, totul a mers şnur.

Rep: Ce v-a impresionat cel mai mult la acest Marş?

Ioana Picoş: Solidaritatea oamenilor. Frumuseţea lor. Momentul când eram în Parcul Tineretului şi pregăteam concertul şi i-am văzut că vin! Atâţia! Hotărâţi, cu voie bună dar şi determinare, ştiind pentru ce sunt acolo şi crezând în valorile sănătoase şi tradiţiile româneşti. Unirea sufletelor românilor! Ce sentiment am trăit atunci… Unic!

1209382_640566889301060_419664716_n_resize

Uniți Salvăm Roșia Montană, Piaţa Universităţii, 2013

Rep: V-aţi gândit să adoptaţi copii?

Ioana Picoş: Se spune că pe un copil nu îl alegi tu, ci te alege el pe tine. Dacă asta se va întâmpla, cu siguranţă. Dumnezeu le orânduieşte pe toate şi va fi după voia Lui.

Rep: Ce înseamnă pentru dumneavoastră familia?

Ioana Picoş: Rădăcina fără de care nu poţi avea stabilitate în viaţă.

Rep: La marş s-a discutat despre necesitatea începerii procesului de încredinţare spre adopţie din perioada sarcinii, în cazul mamelor sau familiilor care nu îşi pot creşte copilul. Ce argumente i-aţi aduce unei mame aflate în această situație în sprijinul acestei opţiuni?

Ioana Picoş: Că atunci când iubeşti, te gândeşti întotdeauna la binele celuilalt. Iar dacă prima variantă, şi anume aceea în care copilul crește în familia biologică, este cu neputinţă, atunci următorul pas este adopţia. Cu siguranţă că, dacă ar putea vorbi, niciun copil nu ar vrea sa fie ucis. Prin urmare, dacă femeia, mama, poate să aleagă încă din timpul sarcinii o familie potrivită, cu ajutorul oamenilor specializaţi, evident, ea îi dă astfel o dovadă de iubire copilului ei, asigurându-i viitorul pe care ea nu poate să i-l ofere. Așa își arată dragostea pentru el.

D8S_1461_resize

Vizită la centrul AITA (Asociaţia pentru intervenţia terapeutică în autism), 2013

La centrul AITA – Asociaţia pentru intervenţia terapeutică în autism, 2013

Este și o jertfă aici, a sentimentului matern. Să nu ne grăbim să judecăm că este obligatoriu vorba despre iresponsabilitate. Din contră, poate fi o vorba chiar de o mare responsabilizare a mamei. Nu se va rușina de alegerea ei, căci va avea conștiința clară că a pus în centru pe copil, că interesul acestuia a fost cel mai important element în decizia ei. Adesea, peste ani, acești copii vin și mulțumesc mamei că a ales viața lor. Câtă bucurie este atunci în sufletul mamei! Și confirmarea deplină că a ales bine. Pentru că a ales calea dragostei, a facerii de bine pentru copil.

Rep: Doriţi să jucaţi într-un film cu mesaj pro-viaţă, precum Bella?

Ioana Picoş: Mi-ar face o deosebită plăcere.

Rep: Cum aţi defini, cu un singur cuvânt sau expresie, evenimentul Marşul pentru viaţă 2014 – „Adopţia, o alegere nobilă”?

Ioana Picoş: Iubire.

Tough Morning - Making of_resize

Scurtmetrajul Tough Morning, 2012

Rep: Dacă ar trebui schimbat sloganul Marşului, cu ce aţi înlocui perifraza „o alegere nobilă” ?

Ioana Picoş: „O dovadă de iubire”.

Rep: Mai aveţi ceva de transmis cititorilor saitului Ştiri pentru viaţă?

Ioana Picoş: Le mulţumesc pentru că au fost alături de Marşul pentru viaţă, le mulţumesc pentru că zi de zi lucrează pentru a face binele în diferite moduri şi Dumnezeu să îi binecuvânteze.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Tags: , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns